Ce frumos e sa fii femeie…!

“Trebuia sa fiu baiat, asa se asteptau ai mei, mai ale tatal meu! Gasisera si nume, Razvan, doar ca bunica mea nu prea era de acord cu el, fiindca, pe langa satu ei exista o comuna numita Razvani si i se parea anormal sa aibe un nuepot cu nume de localitate rurala. S-a rezolvat, n-am fost baiat, spre disperarea tatalui, care a luat ,ulterior, si o a doua teapa, cu sora-mea. N-a fost nici ea baiat. Cumva, si eu am trait, in copilarie si adolescenta, dezamagirea de a nu ma numi Razvan si, pe alocuri, o mai experimentez si azi. N-ar fi sunat prea bine “Razvan Tache”, dar mi se pare mai funny, mai relaxata si mai cool viata de barbat. Sper sa-mi scot, la un moment dat, parleala, in calitae de mama de baietel.

Dar să vorbim puţin despre fericirea, bucuria şi eforturile de a fi femeie,
ca să nu ne abatem de la tema almanahului. Căci e ştiut: ca să reprezinţi
onorabil sexul cu cromozomi gemeni, trebuie să munceşti serios. E ca şi cum,
pe lângă serviciul ăla de la care iei bani, ai mai avea unul, pentru care îi
cheltui p-ăia pe care i-ai luat de la celălalt. Fiindcă, pe lângă contabilă,
doctoriţă, astronaută sau ce meserie o fi având ea, orice femeie adevărată
trebuie neapărat să fie şi frumoasă, cu normă întreagă.

Frumoasă înseamnă îngrijită, vopsită, coafată, pensată, epilată, machiată,
hidratată, catifelată, masată, gomată, cu un corp armonios, îmbrăcată drăguţ
şi… mă opresc aici pentru că am înţeles că nu am tot almanahul la
dispoziţie.

Partea complicată e că aceste operaţiuni e bine să nu se desfăşoare sub
ochii lui, ai soţului sau iubitului. Nu e recomandabil să te vadă cu
castraveţii pe ochi, cu vopseaua-n cap, cum îţi smulgi, suspinând,ceara de
pe picioare, cum îţi freci călcâiele, ca să arate ca fundul de bebeluş, cum
îţi torturezi cu un scrub gel toată pielea de pe corp, ca să elimini
celulele moarte, sau cum te îneci în tot felul de creme, cremuţe, cremuleţe
şi loţiuni. E preferabil să te vadă gata aranjată şi să trăiască cu impresia
că aşa te-ai născut: fără păr pe corp, coafată, cu rimel pe gene şi în
pantofi cu toc. Iar asta te obligă cumva ca, pe lângă mult timp, să-ţi faci
rost şi de o buclă de spaţiu, la care să ai acces numai tu. A plecat cu
capra la fotograf, cu hamsterul la detartraj sau la bere cu băieţii? Închizi
uşa după el şi începi să alergi ca o psihopată prin casă: c-o mână pui ceara
la încălzit, cu alta arunci castraveţii în blender, cu piciorul drept îţi
şutezi direct în freză un set de bigudiuri, cu stângul înşfaci penseta şi
oglinda, iar cu bărbia manevrezi agil acetona, pila de unghii şi forfecuţa.
 

Hai, şi sticluţa de ojă. La întoarcere, când te va găsi relaxată, proaspătă
şi catifelată ca o panseluţă, o să te-ntrebe de ce miroase în casă a ceară
încinsă şi o să-i zici că e de la priveghiul unui vecin. Asta înseamnă c-o
să vă moară vecinii într-un ritm cam alert (aproximativ unul la trei
săptămâni), dar, ce să zic, merită…
 

Singurul fel în care poţi să-i salvezi e să foloseşti un epilator.

Cel mai greu, în toată treaba cu frumuseţea, e să fii slabă. 90% dintre
femei trăiesc povestea asta cu silueta, la limita nevrozei.
Ajung să-şi ducă zilele într-o perpetuă dietă, numai cu frunze şi tălpi de
pantofi la grătar, să cocheteze cu ideea de Furadan, dacă au pus 500 de
grame, şi să stea la sală ca dementele, până se stinge lumina şi le dă afară
portarul.

Scena în care bărbatul devorează un porc întreg, asezonat cu maioneze,
sosuri, murături şi cartofi prăjiţi, iar ea ciuguleşte două frunzuliţe de
pătrunjel, stropite cu puţină lămâie, după care se aruncă disperată, pe
stepper, să le dea jos, e de un clasic ultrabanal.
 

Puţine femei n-au băgat în ele cisterne de supă de varză, n-au numărat
calorii şi n-au cunoscut starea de vinovăţie pe care ţi-o dă o un milimetru
pătrat de ciocolată, înghiţit într-un moment de slăbiciune psihică gravă.

O altă tortură sunt pantofii cu toc, că tot veni vorba de ei mai devreme.
Sunt convinsă că ei, iniţial, au fost concepuţi ca instrument de schingiure,
de-abia ulterior fiind convertiţi în accesorii ale frumuseţii. Nu doar că
îţi strică coloana şi alte lucruri prin corp (motiv pentru care medicii
recomandă folosirea lor cu moderaţie), dar sunt, în mod unanim acceptaţi, ca
fiind extrem de inconfortabili. N-am auzit niciodată bărbaţi plângându-se
că-i strâng pantofii şi că li s-au umflat picioarele atât de tare încât
trebuie să plece acasă (să zacă!) de la nuntă/botez/petrecere
onomastică/parastas/cocktail/simpozion, în timp ce de la femei am auzit
poveşti terifiante pe acest subiect. Mie, personal, mi s-a întâmplat chiar
să leşin, la propriu, din cauza durerii groaznice provocate de nişte
pantofiori drăguţi. Trebuia să fiu frumoasă, nu aveam nici cum să plec din
locul în care trebuia să fiu frumoasă, aşa că am suportat timp de multe ore
durerea, care a crescut, a crescut, a crescut… până am văzut negru şi mi
s-a rupt filmul.

În fine, deci tre’ să fim frumoase! Buun! Ce mai avem de făcut, după ce-am
executat toate manevrele corespunzătoare unui look măcar rezonabil, dacă nu
strălucitor? Păi, ar fi de preferat să mai fim aşa:
sexy, pasionale, inteligente, eficiente, organizate, descurcăreţe, vesele,
relaxate, spirituale, creative, hazlii şi, desigur, devreme acasă.

Sexy înseamnă să fim gata să lăsăm un bulan la vedere sau să oferim imaginea
fulgurantă a unui umăr dezgolit, chiar şi când ne aplecăm să căutăm o
cratiţă, într-un dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de
bucătărie să fie jos, ca să ne vadă el fundul bombat şi lucrat la sală, când
răscolim după tigaie. Să zică “Vai, pisi, ce sexy eşti, nu vrei tu să laşi
un pic ciorba aia şi să vii să-ţi arăt ceva frumos?”.

Pasională înseamnă chiar să laşi ciorba şi să te duci să-ţi arate ceva
frumos, cum a văzut el în filme. În timp ce te bucuri de ceva frumos, o să
te rogi să nu ia foc bucătăria, dar doar într-un ungher ascuns al
conştiinţei tale, în aşa fel încât să nu simtă că-ţi mai zboară gândul şi
prin alte părţi. Iar, în timp ce-o să te îndoape cu căpşuni, gorgonzolla,
marmeladă, salată de vinete, ouă crude, ciocolată, gogoşari muraţi şi ce-o
să mai găsească prin frigider, cum a văzut în 9 săptămâni jumate, o să înjuri tot arborele genealogic al lui Kim
 

Bassinger. Tot într-un colţ al minţii, pentru ca, imediat după aia,
nescăpând desigur, din vedere nici spectrul ciorbei rămase pe foc, să iei la
rând şi toate neamurile Jessicăi Lange, în special pentru prestaţia din
 

Poştaşul sună întotdeauna de două ori.

Inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă înseamnă ca, în timp ce
eşti frumoasă, sexy şi pasională, să jonglezi impecabil şi cu sarcinile
profesionale, şi cu tot ce înseamnă administrarea unei gospodării. Oricât de
gospodar ar fi soţul sau iubitul (al meu, de exemplu, mulţumesc lui Dumnezeu
şi mamei sale, care l-a educat impecabil, este foarte gospodar, chiar nu am
nimic să-i reproşez), administrarea şi managementul gospodăriei îi va reveni
tot femeii. Aşa e ea setată, să-şi amintească când trebuie plătite cablul,
telefonul, internetul, curentul, întreţinerea şi CASCO, să-şi amintească că
trebuie spălate rufe, că trebuie reparat aragazul, că trebuie golită boxa de
la subsol, că trebuie să vină femeia la curăţenie, că trebuie cumpărat
Pronto, pentru că vine femeia la curăţenie, că trebuie schimbate prosoapele,
că trebuie călcate nişte tricouri, că trebuie duşi peştişorii din acvariu la
despăducheat şi canarul la pedichiură şi tot aşa (observaţi, vă rog, că n-am
adus în discuţie copiii, ca să nu complic lucrurile!). Şi, chiar dacă
sarcinile se împart între cei doi parteneri, cea eficientă, organizată şi
descurcăreaţă trebuie să fie ea. Creierul ei e musai să fie un imens fişier
Excel, în care sunt sortate, pe rânduri şi coloane, task-uri şi
deadline-urile lor, altfel, în loc de Pronto, o să se cumpere prosoape, în
loc de rufe, o să fie spălat canarul, iar, în loc de aragaz, o să fie
reparaţi peştişorii.

Veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie înseamnă că, în timp ce e
frumoasă, pasională, sexy, inteligentă, eficientă, organizată şi
descurcăreaţă, ar fi recomandabil să nu cedeze presiunii de a fi în toate
felurile enumerate, devenind – Doamne fereşte! –  o scorpie acră, mereu
grăbită, mereu în criză de timp şi fără chef de conversaţie sau de glume. E
bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a
aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeţ spiritual şi
sprinţar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o
bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai
avut o zi epuizantă la birou, urmată de mers la sală, de un lung şir de
sarcini gospodăreşti şi, apoi, de spălat pe cap, manichiură, pedichiură şi
epilat (observaţi că rămân consecventă ideii de a nu aduce vorba despre
copii!), iar el are chef să te gâdile, fiindcă îi place cum te chiţăi?
 

Nu te gândi să refuzi! O femeie mişto şi adevărată nu refuză niciodată să se
gâdile, pe motiv că e prea obosită. Bărbaţii de ce nu sunt niciodată prea obosiţi?

Înţelegătoare înseamnă să nu te enervezi, dacă el ţi-a zis că vine în două
ore şi vine în patru, iar devreme acasă înseamnă devreme acasă.

Cam asta e, pe foarte scurt, fişa postului de reprezentantă a sexului
frumos! Sigur că şi aia a bărbaţilor e destul de plină şi că şi ei, pe lângă
miniştri, geneticieni, astrofizicieni sau ce profesie or fi având, trebuie
să mute dulapuri, să cheme instalatorul, să ne sufle nouă-n coarne, să ne
facă surprize, să ne ţină în braţe când plângem, să meargă la filme
romantice, să ne suporte istericalele şi prietenele cele mai bune (mai ales
când le luăm să doarmă la noi, fiindcă sunt deprimate, că le-a părăsit
iubitul), să ne cumpere flori, să nu facă pipi pe colacul de la WC, să nu-şi
mai arunce şosetele şi să petreacă ore lungi în supermarket, cu
liste haotice de cumpărături, alcătuite de noi. Dar măcar, pe lângă toate
astea, nu tre’ să se epileze, să se gomeze, să se vopsească şi să poarte tocuri.

De-aia zic că, deşi sunt fericită să mă cheme Simona, mi-ar fi plăcut mai
mult să mă cheme Răzvan. Aş fi fost un bărbat mişto, m-aş fi dedicat
meseriei de cercetător şi, în timpul în care, nefiind femeie, nu m-aş fi
epilat, nu m-aş fi pensat, nu m-aş fi ojat şi nu m-aş fi rimelat, aş fi
inventat ceva util pentru toate fetele din lume, hai, să trăiască sănătoase
şi să fie iubite: pastila de frumuseţe. O şi văd cu ochii minţii. E micuţă,
delicată şi cu imprimeu leopard. O iei seara, iar dimineaţa te ridici din
aşternut direct ca o divă la care a lucrat un întreg salon de cosmeticiene.
 

Tot ce-ţi mai rămâne de făcut e să fii sexy, pasională, inteligentă,
eficientă, organizată, descurcăreaţă, veselă, relaxată, spirituală,
creativă, hazlie şi devreme acasă. Adică, un fleac.“

                                           by Simona Tache